6 minute de lectură. Atât.

Un ritual simplu pentru a citi mai mult și a reduce stresul

Am început să fac recomandări de lectură pe Instagram în 2019, sub umbrela #carteadeduminică📖. O făceam, la început, mai ales pentru prietenele mele care citeau multă literatură de specialitate, dar care îmi spuneau că nu au niciodată timp de altfel de lecturi. Și chiar dacă, teoreric, ar fi avut timp, nu știau de unde să înceapă.

În timp, am realizat că “nu am timp de citit”  nu e o chestiune individuală, ci una general valabilă.  Jobul, copiii, responsabilitățile zilnice de tot felul împing lectura pe ultimul loc în listele zilnice de to do. Așa că am continuat să fac recomandări, cu gândul că poveștile ar putea să inspire și să creeze dorința. Sigur, e daca vreți, și un truc de marketing – să creezi o dorință pe care poate nu știai că o ai, și a funcționat o vreme.

La un moment dat mi-am dat seama că, atunci când vine vorba de citit, altceva funcționează mai bine – să știi pentru ce citești. Am făcut la un moment dat o listă cu nouă beneficii pe care le aduce cititul, le las aici, și am observat că oamenii îmi scriau că pornind de la ele au deschis o carte care era pe lista de lecturi de multă vreme.

Am pornit de la un studiu din 2009 realizat de cercetătorii de la Mindlab International de la University of Sussex* care arată că lectura timp de doar șase minute poate reduce nivelul de stres cu până la 68%, fiind mai eficientă pentru relaxare decât alte activități ca ascultatul de muzică sau o plimbare. Și ca o consecință indirectă, are efecte benefice asupra calității somnului. Chiar sunt curioasă, pe tine care dintre motive te-a adus aici?

Studiul acesta mi-a fost și mie inspirație, și pentru că l-am tot pomenit anul trecut, am decis să creez o nouă potecă pentru #carteadedumincă📖 – aceea a lui #6minute. Sau #6minutedelectură.

Scopul meu a fost întotdeauna să popularizez lectura, iar forma aceasta mi se pare cea mai potrivită acum. Poate fi privită și ca un challenge pentru 2026, deși recunosc că nu m-au atras niciodată provocările bazate pe cifre atunci când vine vorba despre cărți.

Așa că îți propun ceva simplu: să citești câte 6 minute pe zi, în 2026, cât de des poți. Să lași pentru câteva minute doom scrolling-ul și să deschizi o carte. Orice carte din teancul care adună praf în bibliotecă sau pe noptieră.

Iar dacă simți că niciuna dintre cărțile pentru care ai dat deja bani nu e potrivită pentru un new year, new reads, las mai jos trei recomandări care să-ți redea pofta de citit. Sunt cărți cu ritm alert, puțină descriere, nu neapărat lacrimogene și s-ar putea să te facă să depășești cele șase minute propuse.

1. Fenomenalele femei de la Grand Hôtel, Ruth Kvarnström-Jones, traducere de Oana-Mădălina Voicu, editura Humanitas Fiction

„În 1901, la Grand Hôtel, simbol al rafinamentului scandinav, totul strălucește pentru banchetul care va urma primei decernări a Premiului Nobel, deși falimentul devine tot mai amenințător. Într-o epocă în care femeile rareori ocupă poziții de putere, Wilhelmina Skogh, o antreprenoare vizionară, este chemată să salveze ceea ce pare de nesalvat. Sub îndrumarea ei, o mână de femei diferite, dar unite prin loialitate, muncă și curaj, transformă hotelul, devenind în același timp stăpâne ale propriilor destine. Cele opt femei de la Grand Hôtel își expun, de-a lungul romanului, secretele, visurile, căderile, iubirile. Un roman despre ambiție, prietenie și femei care, refuzând să fie numai umbre în viețile lor, au avut îndrăzneala să riște.”

În realitate, cartea aceasta este o sursă de inspirație și de motivație să faci tot ce nu îndrăznești să faci. Wilhelmina Skogh e un personaj construit atent pentru începutul de secol XX, însă o să te simți Wilhelmina de multe ori de-a lungul cărții, te asigur. Dacă nu ai mai citit de multă vreme, nu te lăsa speriată de cele 512 pagini. E o carte care nu îți dorești neapărat să se termine.

2. Brooklyn, Colm Tóibín, traducere de Cristina Nicolae, editura Humanitas Fiction

„În Irlanda anilor 1950, în Enniscorthy, micul orășel în care Eilis Lacey trăiește împreună cu sora ei, Rose, și cu mama lor, perspectivele pentru o tânără femeie la început de drum sunt limitate. De aceea, când Rose o ajută să emigreze în America, la New York, în Brooklyn, Eilis știe că nu poate alege decât să plece, lăsându-și în urmă familia, casa și prietenii. Pe străzile aglomerate și pline de viață ale New Yorkului, în mijlocul energiei debordante a unei țări noi, Eilis se reinventează. Aici își va trăi prima iubire, dar și pierderea cea mai profundă – moartea neașteptată a lui Rose –, care o va face să revină în Irlanda pentru scurt timp. Dezrădăcinată deja, ca mai toți imigranții, Eilis descoperă cât de efemeră este liniștea regăsirii locurilor și a chipurilor familiare. Curând, va fi nevoită să facă cea mai grea alegere din viața ei, aceea între datorie și iubire.„

Brooklyn a fost ecranizat, așadar e foarte posibil să fi văzut deja filmul, dar motivul pentru care o las în lista de recomandări e altul. Tóibín are o candoare aparte atunci când scrie. Ajungi să îi iubești personajele și să te simți parte din familiile lor. Trăiești cu ele, îți vine să le dai sfaturi pe alocuri, te superi când iau decizii diferite de cele pe care poate le-ai fi luat tu. Plus de asta, Brooklyn e doar prima parte a poveștii și vei dori să afli ce face Eilis, cum i se transformă viața, cu cine rămâne, în definitiv.

3. Învățare, Tara Westover, traducere de Paul Slayer Grigoriu, editura Publica

„Tara Westover și familia ei au crescut pregătindu-se pentru Zilele de pe Urmă, însă, oficial, fata nu exista. Nu fusese înregistrată și nu primise certificat de naștere. Nu avea documente școlare pentru că nu pusese niciodată piciorul într-o clasă, nici acte medicale, pentru că tatăl ei nu credea în spitale. Tara a crescut și tatăl ei a devenit mai radical, iar fratele ei, mai violent. La 16 ani, Tara a înțeles că trebuie să plece de acasă. A făcut-o și, cu această ocazie, a descoperit cât te poate schimba învățătura, dar și prețul pe care a trebuit să-l plătească.„

Am avut cartea aceasta în bibliotecă ani buni înainte să o citesc. A venit spre mine de mai multe ori, cu entuziasm, cu recomandări, cu acel „trebuie neapărat” și așa o las și eu aici. Este o carte despre educație, dar nu doar despre cea academică. Este despre felul în care ajungi să te desprinzi de tot ce ți-a fost cunoscut pentru a putea deveni tu însuți. Despre cât de greu este să-ți pui întrebări când adevărul ți-a fost livrat ca dogmă. Și despre curajul de a pleca, chiar și atunci când asta înseamnă să rupi legături dureroase.

O recomand pentru că se citește cu nod în gât, dar și cu multă recunoștință. Pentru că te pune pe pauză.

Dacă alegi să citești 6 minute pe zi sau doar din când în când, e suficient. Nu e un obiectiv și nu e o competiție. Sunt doar 6 minute în care alegi să fii prezent. Cu o carte.

*Sursa WebMD – Health Benefits of Reading Books (link)