Începutul

Primul cuvânt aurit și ultimul. Cu gândul acesta am pornit la drum – primul cuvânt aurit avea să fie și ultimul – sau mai corect spus, nici nu am luat în calcul că este primul, ci mai degrabă singurul. 

Trebuia să fie un cadou special pentru prietena mea bună, Olivia, sau Măsli, cum îi spun eu de când o cunosc. Măsli iubește produsele lucrate manual, designerii români, artizanii. Cu ea mergeam la toate târgurile de profil – erau doar câteva în 2009-2010, și pentru că mi se lipise de inimă ca nimeni altcineva, am vrut neapărat să o surprind cu un cadou personalizat – un cuvânt scris din sârmă.

Cuvântul exista deja în mintea mea și eram convinsă că voi găsi rapid un artist care să-mi transforme dorința în realitate și să facă rapid cadoul la care visam, însă am avut surprinza să nu îl găsesc. Nu am renunțat la idee și m-am gândit să fac eu asta pentru ea. Am fost întotdeauna pasionată de bricolaj, aveam o grămadă de unele pe acasă, am fost convinsă că o să reușesc. 

Am găsit primul furnizor de sârmă cu ajutorul Ioanei, Miss Babacilu, căreia i-am dezvăluit ce aș vrea să fac. Am contactat-o rapid pe doamna Tatiana, i-am povestit cum vreau eu să scriu cu sârmă, s-a uitat la mine un pic curioasă, dar mi-a dat câteva variante de materie primă cu care să experimentez. Mereu spun că am luat sârmă cât să scriu Luceafărul, nu doar un cuvânt, dar am luat în calcul că voi greși mult până să-mi iasă.

Am intuit cum trebuie să fac, că trebuie să modelez ca și cum aș scrie fără să iau creionul de pe foaie, fără să mă opresc. Am greșit mult, cum spuneam, până am ajuns la o variantă de care să fiu cât de cât mulțumită. Odată gata, l-am ambalat într-o cutie neagră și i l-am oferit Oliviei. Fără vreo ocazie specială.

Reacția ei m-a surprins total. Era foarte entuziasmată și a decis să-l poarte chiar de atunci. A prins Cuvântul de lanțul pe care îl avea deja la gât și nu l-a dat jos multă vreme. În momentul în care colegele ei de birou au început să pună întrebări legate de pandantiv, Olivia s-a gândit că talentul meu trebuie exploatat, așadar m-am trezit cu un mesaj pe Yahoo! Messenger: „zi repede un nume pentru sârmele tale.” Foarte repede a ieșit Cuvinte aurite. Eram presată de timp, e drept, însă de-a lungul anilor chiar m-am gândit cum le-aș fi numit diferit și nu am găsit nicio altă variantă.

N-a durat mult și am primit un domeniu .ro, am fost obligată să creez o pagină de Facebook, alți prieteni mi-au făcut cadou un set de clești, set pe care îl folosesc și azi (nu exclusiv, dar mai lucrez cu el). Între timp începusem deja să modelez comenzile venite pe Yahoo! Messenger. 

Nici nu știam exact ce mi se întâmplă, dar mă bucuram de fiecare poveste care însoțea comanda și aveam sentimentul că ce fac e magie: ascult, desenez, modelez, apare Cuvântul și apoi mă las copleșită de reacțiile oamenilor.

Anul acesta, în mai*, se fac 13 ani de când pornit la drum. Primul business de produse lucrate manual din sârmă din România. Drumul acesta n-a fost mereu ca o plimbare pe o șosea de coastă, la început de vară, când soarele îți mângâie chipul, te bucuri de briză, de priveliște. Am prins furtuni, blocaje, vânt puternic. Am trecut prin neîncrederea că pot continua. 

Dar, Doamne, ce mă bucur că nu m-am oprit!

Și nu m-am oprit pentru că Oamenii Cuvintelor mi-au fost mereu alături. E fantastic cât poate însemna o comandă venită cu entuziasm într-o perioadă în care nu vezi lumina sau un feedback venit la 3-4-5 ani după achiziția unui produs – un „uite, am asta de la tine de acum x ani și încă îl port” sau „mi-ai făcut umerașe la nuntă, acum urmează botezul”.

Mulțumesc pentru că nu m-ați lăsat să mă opresc!

*reperul meu e data la care a fost creată pagina de Facebook: 30 mai 2011

Foto: © Ioana Rozorea, Desene cu lumină